Impactul procedurii de concordat preventiv în salvarea afacerilor mici și mijlocii

În contextul economic actual, caracterizat prin instabilitate financiară, presiune fiscală și vulnerabilități sistemice, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt printre cele mai expuse riscului de insolvență. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență oferă o serie de instrumente juridice de redresare, printre care se remarcă procedura de concordat preventiv — un mecanism cu vocație salvatoare, aflat la intersecția dintre negociere contractuală și protecție judiciară.

 Cadrul legal al concordatului preventiv

Potrivit art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, concordatul preventiv este „acel contract încheiat între debitorul aflat în dificultate financiară și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, omologat de judecătorul-sindic, prin care se stabilesc măsuri de redresare a activității debitorului, precum și modalitatea de acoperire a creanțelor”.

Procedura este reglementată în Capitolul II din Legea nr. 85/2014 și este menită să evite deschiderea procedurii insolvenței, oferind debitorului oportunitatea de a-și restructura obligațiile într-un cadru legal supravegheat.

 Caracterul procedurii pentru IMM-uri

IMM-urile, datorită dimensiunii și resurselor limitate, nu dispun întotdeauna de infrastructura necesară gestionării unui proces judiciar de insolvență. În acest sens, concordatul preventiv:

• Favorizează continuitatea activității comerciale: prin art. 25 alin. (2), legea suspendă orice acțiune de executare silită asupra debitorului odată cu deschiderea procedurii de concordat, ceea ce permite protejarea activului operațional.
• Întărește principiul negocierii: debitorul își păstrează dreptul de administrare și poate propune un plan de restructurare adaptat realităților economice proprii.
• Consolidează relațiile comerciale: prin păstrarea poziției pe piață și evitarea stigmatului asociat insolvenței, IMM-ul are șanse mai mari de a-și păstra partenerii contractuali.

 Exigențele procedurii – provocări pentru IMM-uri

Totuși, aplicarea eficientă a procedurii implică o serie de provocări, mai ales pentru IMM-uri:

• Necesitatea unei analize financiare complexe și a unui plan de redresare viabil, prevăzut de art. 24 din Lege;
• Cooptarea unui administrator concordatar autorizat, care să asigure conformitatea procedurii cu exigențele legale;
• Obținerea votului pozitiv al unei majorități calificate (75% din creanțele acceptate), conform art. 33, care presupune o bună relație cu creditorii și o transparență financiară susținută.

 Avantajele concordatului față de procedura de insolvență

Comparativ cu procedura de insolvență, concordatul preventiv:

• Este mai puțin stigmatizant și nu presupune, de regulă, lichidarea afacerii;
• Este mai rapid și mai flexibil, cu o durată orientativă de maximum 48 de luni pentru implementarea planului;
• Poate include măsuri inovative de restructurare (reeșalonare, reduceri de creanțe, conversie în acțiuni etc.), în baza art. 23 alin. (2).

 Jurisprudență și practică

Instanțele au început să încurajeze utilizarea acestui mecanism, considerând concordatul un instrument de „preinsolvență constructivă”, care poate salva afaceri viabile. Spre exemplu, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a omologat în 2023 un plan de concordat preventiv prin care un IMM din sectorul horeca și-a reconfigurat întreaga structură de creanțe, evitând intrarea în insolvență și menținând peste 50 de locuri de muncă.

 Concluzie

Concordatul preventiv reprezintă o veritabilă gură de oxigen pentru IMM-urile aflate în dificultate, cu condiția ca acestea să își asume un proces de restructurare autentic, realist și transparent. Reforma adusă prin modificările din Legea nr. 85/2014 (prin OUG nr. 88/2018 și ulterior prin Legea nr. 113/2020) a consolidat acest instrument, aducându-l mai aproape de modelul european de prevenire a insolvenței.

Într-o economie modernă, în care falimentul nu ar trebui să fie singura soluție, concordatul preventiv este expresia unei paradigme juridice centrate pe salvarea afacerii, nu pe sancționarea eșecului.