În practică, multe dintre pierderile financiare ale companiilor nu sunt cauzate de factori externi, ci de gestionarea tardivă a riscurilor juridice.
Deși cadrul legal oferă instrumente clare de protecție, acestea sunt utilizate, de regulă, prea târziu.
1. Contracte semnate fără analiză juridică
Conform Codul civil, contractul reprezintă legea părților („pacta sunt servanda”).
Impact juridic:
– obligațiile asumate devin executabile chiar dacă sunt dezechilibrate
– clauzele neclare se interpretează în defavoarea celui care le-a acceptat
O verificare prealabilă poate preveni dezechilibre contractuale majore.
2. Întârzieri în recuperarea creanțelor
Potrivit Codul de procedură civilă, creditorul are la dispoziție proceduri rapide, precum ordonanța de plată.
Problema practică:
aceste mecanisme sunt utilizate abia după luni de întârziere.
Impact:
– diminuarea șanselor de recuperare
– riscul intrării debitorului în insolvență
3. Lipsa unui audit juridic periodic
În absența unei verificări constante, contractele nu mai reflectă realitatea juridică sau comercială.
Aspect legal relevant:
modificările legislative sau jurisprudența pot afecta interpretarea clauzelor existente.
4. Ignorarea semnelor de risc
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență permite creditorilor să acționeze preventiv.
În practică, aceste instrumente sunt rar utilizate la timp.
5. Abordare exclusiv reactivă
Intervenția juridică doar în faza de litigiu implică aplicarea normelor procedurale, nu prevenirea riscului.
Concluzie
Cadrul legal românesc oferă mecanisme eficiente de protecție, însă eficiența lor depinde de momentul în care sunt utilizate.
Comments